Dimineţi de vară însorite, murmurul păsărelelor auzindu-se în copacii din grădina bunicii mele, miros de trandafiri şi crini. La ora şase dimineaţa, bunica mea obişnuia să vină şi să deschidă larg fereastra camerei mele, în timp ce eu dormeam.
Uneori mă trezeau paşii ei apăsaţi, alteori dormeam dusă. Însă în momentele în care mă trezeam, simţeam răcoare, iar aerul curat, de dimineaţă, pătrundea în camera mea. Îmi băgam nasul în pătură şi mă lăsam purtată de gînduri şi de vise.
Îmi plăcea să stau la ţară, pentru că nu mă bătea nimeni la cap şi puteam să mă trezesc la ce oră voiam eu. Şi îmi plăcea atât de mult să lenevesc! Să mă afund în perna mare şi moale şi să îmi imaginez tot felul de lucruri care de care mai ciudate.
